Istoricul scolii

     Temperaturile ridicate din vara anului 1988 au facut posibilă înǎlţarea unei noi şcoli, Scoala nr. 97 din sectorul 4, în numai 87 zile.
     În data de 14 aprilie a început demolarea caselor din zona Strazii Viorele, după care s-au bǎtut stâlpii de fundaţie ai şcolii, iar  pana în ziua de 9 septembrie 1988 şcoala a fost ridicată, mobilată şi pavoazată, pregatită să primească peste 2300 de elevi de la vechea şcoala 97. O grijă deosebită pentru dotare au avut-o întreprinderea patronatoare -Uzina Bucureşti şi Textila Dacia.

     În anii care au urmat, numărul elevilor a crescut, ajungând la 2875 în anul 1997. Cursurile se desfăşurau în 3 schimburi.

     De fapt, povestea adevărată a şcolii a început în martie 1988, când s-a pus problema demolării fostului local situat în Bd. Colectorului, (astăzi str. V.V. Stanciu), în urma unei vizite de lucru a preşedintelui de atunci, Nicolae Ceauşescu. Totodată s-a hotărât construirea unui nou local al Şcolii 97, pe amplasamentul actual. Deoarece nu s-au prevăzut şi fondurile necesare pentru ridicarea şcolii, organele locale de partid şi de stat, MEI, nu au respectat hotărârea dată de Nicolae Ceauşescu şi au indicat conducerii de atunci a şcolii sa repartizeze elevii la şcolile din zonă: 79, 74, 100, 190, ca o soluţie provizorie, până când se vor aloca fonduri pentru o nouă şcoală. Conducerea şcolii a întocmit listele de elevi pe clase, în funcţie de domiciliul lor şi aşteptau ordinul ministrului de atunci.

     Momentul salvator a venit la timp... Părintele unui elev din şcoală, cu o funcţie superioară la „cabinetul 2” a sugerat conducerii şcolii să convoace mai mulţi părinţi şi să redacteze un memoriu amănunţit şi documentat  referitor la dificultăţile întâmpinate de către elevi în acea perioadă. Acest memoriu urma să ajungă în data de 10 martie la părintele respectiv.

     În ziua de 14 martie a venit în şcoală o comisie formată din reprezentanţi ISMB, MEI, Comitetul de Partid municipal şi de sector, care au acuzat conducerea şcolii de nerespectarea hotărârii luate. La numai câteva zile după acest incident s-a anunţat că memoriul a fost aprobat şi până la 15 septembrie urma sa fie ridicata o şcoală nouă cu 25 săli de clasă, laboratoare şi cabinete pe amplasamentul din strada Viorele. Până la vacanţa de Paşte, s-au demolat casele din perimetrul şcolii, s-a turnat fundaţia, iar în ziua de 15 iunie s-a început construcţia propriu-zisă a şcolii.

     La construcţie au participat militari şi specialişti din toata ţara, organizaţi în echipe de lucru.   S-a format un comandament condus de vicepreşedintele municipal pentru urmărirea lucrărilor în fiecare zi, deoarece la inaugurare urma să participe însuşi  preşedintele de atunci, Nicolae Ceauşescu.

     A fost o vară fierbinte pentrul întregul personal al şcolii. Cadrele didactice de atunci au ajutat la mobilarea laboratoarelor, a cabinetelor şi a sălilor de clasă, la pavoazarea acestora şi la amenajarea parcului din faţa şcolii.  În 87 de zile,  la 9 septembrie 1988, localul şcolii a fost terminat.  Urma deschiderea oficială a noului an de învăţământ în prezenţa lui Nicolae Ceauşescu.  A fost o zarvă emoţională până la ora 9.00, când s-a anunţat ca festivitatea de deschidere va decurge normal, deoarece nu va mai participa preşedintele ţării.

      Presa, radioul, televiziunea naţională, au înregistrat întreaga festivitate, realizându-se şi un film. Apoi, totul a intrat în normal. Mai târziu şcoala a fost vizitată şi sfinţită după datină de către Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist care a participat la serbarea cu datini şi obiceiuri de Crăciun din decembrie 1993.
      Astăzi şcoala este moderna si bine dotată. Elevii au rezultate bune şi foarte bune la învăţătură şi disciplină, fapt datorat şi strădaniei colectivului de cadre didactice care ţin la prestigiul şcolii.